3 ian. 2018

Top 5 cărți citite în 2017


Heya, dragii mei! Cum o mai duceți, ce mai citiți? Din păcate pentru mine 2017 a fost un an plin de provocări și mai sărăcuț în lecturi, dar tot am reușit să citesc câteva chestii făinuțe. Mai jos un top 5 al cărților care m-au impresionat cel mai mult în 2017:


5. Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni de Ioana Chicet-Macoveiciuc 

O lectură ușoară, amuzantă și foarte relatable, despre o poveste de dragoste neîmplinită care nu se stinge odată cu trecerea timpului. Plasată prin anii 2000, cartea ne plimbă prin locuri familiare precum camera de cămin unde protagonista desface Sfânta Sacoșă încărcată cu bunătăți, și ne readuce în situații în care ne-am aflat cu toții la un moment dat.





4. Elixirul dragostei de Éric-Emmanuel Schmitt 

Este posibil să transformi dragostea în prietenie? Éric-Emmanuel Schmitt ne lasă să descoperim răspunsul într-o serie de scrisori schimbate de doi foști iubiți, Adam și Louise, care se despart din cauza infidelității primului. Deși mi s-a părut revoltătoare ideea ca doi foști iubiți să comunice atât de deschis despre viața lor personală, de parcă ar fi cei mai buni prieteni, autorul nu m-a dezamăgit, atribuind acestei cărți un final perfect.








3. Profesorul și menajera de Yōko Ogawa

O mamă singură cu un copil se angajează ca menajeră pentru un bătrân profesor de matematică. Geniu în ale matematicii, profesorul suferă de o boală ce îl împiedică să își amintească toate activitățile efectuate cu mai mult de 80 minute în urmă, ca leac acesta notându-și tot ce se merită amintit pe bilețele pe care și le prinde de cămașă. Aflând că menajera are un fiu, profesorul insistă să îl aducă și pe el la muncă, motivând că un copil nu ar trebui să rămână singur acasă. Între cei trei se înfiripă o frumoasă prietenie care rezistă bolii profesorului și trecerii timpului. O carte ce îți redă încrederea în bunătatea oamenilor și care îți dezvăluie partea frumoasă a matematicii.





2. Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Sarah, o fetiță evreică e arestată împreună cu familia ei, dar înainte de asta își încuie frățiorul mai mic în dulap, crezând că se va întoarce după el peste câteva ore. Peste 60 de ani, o jurnalistă din Paris ce scrie un articol descoperă o serie de secrete de familie care o ajută să reconstituie povestea fetiței. Cele două planuri, trecut și prezent, sunt alternate până la un punct, cel principal fiind cel al prezentului, tragica poveste a lui Sarah ajutând-o pe protagonistă să-și pună ordine în viață și să sfârșească mariajul cu un soț infidel. Mie personal această carte mi-a deschis apetitul spre alte lecturi inspirate de Holocaust, dar mi-a plăcut să citesc și despre povestea jurnalistei, alăturarea celor două făcându-te să realizezi că majoritatea problemelor noastre pot fi nimicuri în comparație cu ale altora.



1. Voi fi acolo de Kyung-sook Shin

O lectură atipică, sensibilă și nu foarte dinamică, dar în același timp dureroasă și marcantă. Voi fi acolo urmărește poveștile a patru tineri într-o perioadă din istoria Coreei de Sud marcată de proteste studențești. Protagoniștii cărții încearcă să-și cultive prietenia, rememorează evenimente triste sau fericite din trecut, își fac planuri și visuri pentru viitor, dar forțe neînțelese îi îndepărtează unul de altul.

"Din nefericire, noi, oamenii, nu ne putem sustrage legilor gravitației. A trăi nu înseamna a traversa un vid, ci, mai degrabă, a-ţi găsi drumul într-un noian de legături, fiecare cu greutatea, mărimea şi specificul ei. Dat fiind că existenţa înseamnă o continuă schimbare, e important ca niciodată să nu ne pierdem speranţa. Trăiţi. Până în clipa în care ajungeţi la ultima suflare pe lumea asta, iubiţi, luptaţi, revoltaţi-vă, întristaţi-vă şi trăiţi."


Pe voi ce cărți v-au impresionat în 2017?

2 comentarii:

  1. Vai, ce-mi place titlul cărții 5. Am citit și eu Elixirul dragostei și Se numea Sarah și mi-au plăcut destul de mult. Lecturi plăcute!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce titluri frumoase! Și altfel, toate par a fi altceva. Și ce diversitate a autorilor. Până la urmă, nici nu e nevoie să citești prea multe cărți într-un an, atât timp cât puținele lecturi sunt cu adevărat bune.
    Un an minunat, din toate punctele de vedere, Ralu!

    RăspundețiȘtergere