22 iul. 2016

Divergent de Veronica Roth - Recenzie


Scrierile distopice sunt pe cât de tulburătoare, pe atât de fascinate, de aceea astăzi vă invit într-o călătorie într-un Chicago distopic, prin intermediul trilogiei Divergent de Veronica Roth.

În lumea conturată de Veronica Roth, societatea este împărțită în 5 facțiuni, fiecare având ca scop cultivarea unei singure virtuți. Abnegația cultivă uitarea de sine prin ajutorarea altora, Erudiția urmărește cunoașterea, Neînfricarea este plină de curaj, Candoarea pune preț pe sinceritate, iar Prietenia pe armonie. Mai există și cei fără facțiune, care sunt disprețuiți și trăiesc în sărăcie, luând slujbe pe care nu le vrea nimeni.

La vârsta de 16 ani, membrii societății au dreptul de a-și alege facțiunea căreia își vor dedica întreaga viață, dând uitării vechea facțiune. Facțiunea înaintea sângelui este motto-ul tuturor. Acest ritual de alegere a facțiunii este precedat de un test al aptitudinilor, în care tinerilor li se spune care este cea mai potrivită facțiune pentru ei.

În timp ce majoritatea oamenilor primesc un rezultat exact la acest test, Beatrice (Tris) Prior descoperă că are aptitudini pentru 3 facțiuni. Ea este o divergentă, un tip de oameni de care societatea se teme, și nu trebuie să dezvăluie nimănui acest secret. Tris se transferă de la Abnegație la Neînfricare, unde are de-a face cu un ritual periculos de inițiere, în urma căruia riscă să ajungă fără facțiune.

În același timp, în oraș se petrec lucruri suspecte, conflictele de interese amenință să dărâme sistemul facțiunilor, iar totul are de-a face cu divergenții. Alături de misteriosul Four, instructorul ei din Neînfricare, Tris e nevoită să înfrunte ritualul sadic de inițiere și nenumărate pericole, care o pot costa viața ei sau a celor dragi.

Cele 5 facțiuni
Divergent a fost o lectură care m-a prins destul de greu, dar a reușit să mă acapareze în cele din urmă, făcându-mă să stau trează târziu în noapte pentru a o termina.

Printre punctele forte ale cărții se numără cursivitatea și originalitatea, poate și umorul, fiind o lectură ușoară și captivantă. Povestea de dragoste nu m-a impresionat pe cât se vorbește, în schimb Veronica Roth își merită reputația de autor sadic.

Având în vedere că această carte a primit premiul Goodreads Readers Choice Awards și numeroase alte distincții și a fost ecranizată, mă așteptam la ceva mai multă credibilitate. O mulțime de detalii mi s-au părut greu de crezut, ca de exemplu că timp de câteva sute de ani nu s-a reușit repararea ruinelor orașului Chicago sau că, dispunând de resurse și forță de muncă limitate, își permiteau să lase atât de mulți oameni în afara facțiunilor.

Mi-a plăcut mult ideea împărțirii societății în facțiuni bazate pe valori și cred că acest subiect ar fi putut fi dezvoltat chiar mai bine. Primul volum al seriei este centrat pe ritualul de inițiere al lui Tris la Neînfricați, însă fi vrut să citesc mai multe detalii și despre celelalte facțiuni, despre modul lor de organizare, slujbele și obiceiurile lor de zi cu zi, dar și despre cei fără facțiune. O privire mai amănunțită ni se oferă într-adevăr în volumul al doilea al seriei, Insurgent, dar cumva am simțit că lumea distopică nu a fost suficient conturată.

Divergent s-ar putea numi un roman al inițierii deoarece protagonista trece prin diverse experiențe care o vor face mai puternică, atât fizic, cât și psihic, dar și mai umană. Dacă la început avem de-a face cu o Tris aparent 100% neînfricată, puțin încrezută deoarece judecă lipsa de curaj a colegilor ei, pe parcurs ea va deveni mai sociabilă și empatică, învățând că o vorbă bună poate literalmente salva viața cuiva.

Îmi place acest trend al personajelor feminine puternice și, deși nu prea am simpatizat cu Tris, cred că este un bun role-model pentru cititorii tineri.


Referitor la formatul fizic, mi-a displăcut că editorii au înlocuit coperta originală, ce conținea simbolul Neînfricării, cu una inspirată din film, cea din urmă nemaifiind disponibilă în librării. Aș fi vrut săpot alege între cele două. Cartea arată însă destul de fain fără supracopertă, fiecare volum având simbolul unei facțiuni.

În concluzie, Divergent este o lectură ușoară și incitantă, care ar trebui abordată fără așteptări foarte mari. Dăcă vă place ficțiunea pentru adolescenți și credeți că lumea poate fi schimbată prin curaj și altruism, atunci Divergent este pentru voi.

Nota mea: 3.5/5
Ambient muzical asociat:

Această carte poate fi achiziționată de aici.

4 comentarii:

  1. Am incercat si eu sa o citesc, dar nu mi-a placut atât de mult, nu am reușit să citesc mai mult de câteva pagini. Cu siguranță i-aș fi dat tot nota 3/5. In mare parte este o carte buna, iar filmul mi-a placut destul de mult.
    Pupici ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine cam după 70-80 de pagini m-a prins, dar a meritat așteptarea. Și filmul mi-a plăcut. Mersi pentru vizită! :)

      Ștergere
  2. Am cărțile, dar nu cred că am să le citesc vreodată, nu știu de ce! Le am doar de dragul de a le avea. În schimb, am văzut filmele!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți garantez că sunt mai bune cărțile! Am văzut filmele și au omis sau schimbat foarte multe lucruri. Și eu am cărți prin bibliotecă la care, când mă uit, simt că nu am de gând să le citesc prea curând, dar, în mintea mea, își vor găsi și ele rostul într-un viitor îndepărtat. :D

      Ștergere