5 nov. 2016

Herg Benet la Gaudeamus 2016

Herg Benet la Gaudeamus 2016


Editura Herg Benet vă așteaptă în perioada 16-20 noiembrie 2016 la Târgul de carte Gaudeamus București, Pavilion Central RomExpo (Bulevardul Mărăști 65-67), la standul nr. 221, nivel 4.50.

Vă invităm în weekend la lansările celor mai noi volume apărute la Herg Benet. Programul este următorul:

Sâmbătă, 19 noiembrie:

· ora 13.00 – Lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi

· ora 14.00 – Lansarea romanului „Jurnalul primei mele morți” de Ioana Duda

· ora 15.00 – Lansarea romanului „Tentații” de Corina Ozon

· ora 16.00 – Lansarea volumului „Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta

· ora 16.30 – Lansarea romanului „Antidotul” de Cristina Boncea

· ora 17.00 – Lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu

· ora 18.00 – Lansarea volumului de proză „Sfîrșitul nopții” de Petronela Rotar

Duminică, 20 noiembrie:

· ora 12.30 – Prezentarea romanului „Noumenoir” de Flavius Ardelean

· ora 13.00 – Lansarea romanului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu

· ora 13.30 – Lansarea volumului de proză „Pădurea lui Joaquin Phoenix” de Celestin Cheran

· ora 14.00 – Lansarea ediției a doua a volumului „Camere de hotel” de Anda Docea

29 oct. 2016

5 cărți pentru Halloween, scrise de autori români

5 cărți pentru Halloween, scrise de autori români

Anotimp al culorilor frumoase, al frigului și al amorțirii naturii, Toamna ne stârnește deopotrivă admirație și teamă. De-a lungul timpului, oamenii au asociat diverse legende acestui anotimp, iar astăzi parcă-parcă ne-am dori să fie adevărate, pentru a simți și noi gustul magiei. O modalitate de a le trăi este prin intermediul cărților.

În ultimele zile am auzit diverse comentarii împotriva Halloween-ului și sunt total de acord că nu ar trebui să împrumutăm orice chestie. Să nu uităm însă că doar cu o zi înainte avem și noi noaptea Sfâtului Andrei, când porțile cerului se deschid și strigoii încep a umbla pe pământ, ceea ce e asemănător cu ce se întâmplă și de Halloween. Mie chestia asta mi se pare foarte interesantă și cred că asta dovedește că țările și culturile noastre nu sunt atât de îndepărtate pe cât ni se par.

Ei bine, sărbătoare sau nu, zilele de toamnă sunt un prilej pentru a ne răsfăța cu băuturi calde și a evada spre tărâmuri magice, înfofoliți în pulovere și pături. :)

Fie că ați atârnat usturoi la ușă împotriva spiritelor ce bântuie de Sfântul Andrei, fie că încă vă mai gândiți în ce să vă costumați în noaptea de Halloween, v-am pregătit o listă de cărți numai bune de savurat având alături o felie de plăcintă de dovleac.


de Marina Neagu
Editura Quantum Publishers

Lara ştie că, pentru ea, tentaţiile întunecate sunt foarte mari. Crescută şi protejată de un preot–gardian, reuşeste până la vârsta de 18 ani să îşi ţină în frâu pornirile demonice. Dar când se mută în Valea Îngerilor, Lara află că existenţa ei nu este întâmplătoare.

Gardienii, soldaţi ai îngerilor, sunt crescuţi şi instruiţi să distrugă toate umbrele, fiice ale demonilor.
Şi Lara este una dintre ele.

Cu toate că a reuşit să se ascundă de gardieni timp de 18 ani, odată cu noua ei mutare, se trezeşte nu numai înconjurată de aceştia, dar şi nevoită să accepte o legătură specială cu unul dintre ei.

Noua alianţă îi oferă Larei prima dragoste, dar şi riscul de a plăti cu propria viaţă şansa de a elimina definitiv umbrele.


de Sebastian Oacheș
Editura Celestium

Ești un tânăr obișnuit și nimic nu pare să tulbure liniștea vieții tale. Într-o zi însă, iluzia se destramă sub greutatea adevărului și masca pe care ai ales să o porți se sparge în bucăți. Ajungi să vezi pentru prima dată lumea prin ochii tăi, ochii ultimului salvator al luminii.

Sub chemarea destinului, pe care unii îl numesc blestem, alții îl numesc datorie, alegi cărarea îngreunată de mistere și inițieri.

Cu fiecare clipă, te descoperi și mai mult, mai ales atunci când o frumoasă slujitoare a întunericului îți pune în față oglinda dragostei. Secrete, minciuni, sentimente, dar cel mai mult va conta încrederea.

E lumina unui foc distrugător sau e răsăritul unei noi zile?




Urlet în tăcere de Marina Neagu


de Marina Neagu
Editura Quantum Publishers

Fără să știe, Sara, o adolescentă a zilelor noastre, suferă de pe urma unor legăminte făcute în urmă cu 2000 de ani, când cea din care avea să se deschidă linia familiei lor, marea preoteasă a dacilor, jură să-și reîntâlnească iubirea pierdută. Este atrasă în jocuri periculoase a căror inițiere nu-i aparține, dar ale căror consecințe zguduie cu totul micul ei univers.Când violența îmbracă țesuturi umane, viața Sarei este salvată în mod misterios. Dar supraviețuirea vine cu un preț mult prea mare.

Marina Neagu, cu stilul ei binecunoscut, pregătește cititorilor săi încă o poveste trăită cu sufletul la gură. De pe marginea prăpastiei, personajele îți vor da dependență și, la final, te vei trezi dorind mai mult.



...și la sfârșit a mai rămas coșmarul de Oliviu Crâznicde Oliviu Crâznic
Editura Vremea

Romanul horror al lui Oliviu Craznic se bazează pe cronici medievale.

Acțiunea cărții se petrece în Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevărat Rău.

Invitat la nunta unei necunoscute într-un castel bântuit de diavol, nobilul decăzut Arthur de Seragens se trezește prins într-o îngrozitoare plasă a nebuniei, trădării și crimei.

În vreme ce oaspeții mor în jurul lui unul după altul într-un mod misterios, secerați de un dușman inuman, Arthur întrezărește cu groază cum lațul se strânge în jurul singurei persoane de care i-a păsat vreodată, superba Adrianna de Valois, tânăra fiică a întunecatului și temutului șef al Poliției.

Panicat și confuz, Arthur se vede astfel nevoit să încheie o alianță fragilă și controversată cu cei mai puternici dintre supraviețuitori, care au început deja o anchetă în întuneric, împreuna dar suspectându-se unii pe alții: vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur, versat în intrigile de salon, logician și vânător iscusit; baronul german Von Walter Călătorul, ale cărui peregrinări prin locuri uitate de lume l-au adus de atâtea ori în fața unor adevăruri de neîndurat; frumoasa și imorala Giulianna Sellini, despre care se spune în șoaptă că i-a sedus deodată pe Dumnezeu și pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al cărui drum presărat cu cadavre duce la o amantă misterioasă; ducele de Chalais, puternic si crud stăpânitor al ținutului, rafinat, arătos și incapabil de a-și stăpâni pornirile violente; și, mai ales, bărbatul care conduce investigația și de care se tem toți, căci o singură vorbă a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…


Neamul Corbilor – Vol. 1: Copiii întunericului de Lavinia Călina1. Neamul Corbilor – Vol. 1: Copiii întunericului
de Lavinia Călina
Editura Herg Benet

“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”

Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.

Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…




+Trailer:


În prezent, eu mă delectez cu The Vegetarian de Han Kang, o carte care nu are legătură cu Halloween-ul, dar pare destul de neobișnuită. Voi ce cițiți? Ați încercat vreunul din titlurile de pe listă?

Halloween plăcut!

8 oct. 2016

Lansarea romanului Noumenoir de Flavius Ardelean

Lansarea romanului Noumenoir de Flavius Ardelean

Editura Herg Benet și Carturesti vă invită la lansarea celui mai recent roman al lui Flavius Ardelean, Noumenoir, în data de 25 octombrie, de la ora 19, la Cărturești Verona, București. Invitat este Alexandru Voicescu (scriitor, editor).

Pagina evenimentului pe Facebook: https://www.facebook.com/events/635868759917941/

Despre carte

România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici transformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei”, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikoși, gangsteri ai Secretariatului de Critică condus de M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare.


Despre autor

Flavius Ardelean (n. 1985, Brașov) este scriitor, traducător și manager cultural specializat în industria de carte. A studiat relații internaționale și studii europene (BA, Cluj-Napoca), management artistic și studii culturale (MA, Ludwigsburg, Germania) și management editorial (MA, Oxford, Marea Britanie) și a beneficiat de burse academice în Germania și Marea Britanie. A lucrat în domeniul editorial în România și Marea Britanie. Este autorul a șase cărți publicate la Herg Benet, pentru care a primit două premii Tiuk! și un premiu Vladimir Colin, și a tradus romane din germană și engleză pentru editurile Millennium Books și Paladin. În 2013 romanul Îmblânzitorul apelor a fost nominalizat la premiul pentru cel mai bun debut european în cadrul Festival du Premier Roman din Chambery, Franța, iar în 2016 Flavius Ardelean a fost nominalizat la premiul Tânărul Prozator al Anului în cadrul Galei Tânărului Scriitor 2016 pentru romanul Scârba sfântului cu sfoară roșie. Din septembrie 2016 este membru afiliat al asociației internaționale Horror Writers Association.

18 sept. 2016

Citatul de duminică (3)


„-Îl iubea foarte mult pe un copilaș, pe care părinții îl părăsiseră pentru că avea sindromul lui Down, a completat Kaliopi.

Bre, Kaliopița, cum de l-au părăsit pe acest îngeraș? se întreba Iannis. Sărmanii părinți, dacă ar fi știut că acest îngeraș însemna pentru ei biletul pentru Rai și pentru veșnicie, nu l-ar fi părăsit. Cum să lași, măi copile, o asemenea comoară? Hristos al nostru, Kaliopița mea, a spus că este dragoste. Și idragostea, știi, are înăuntrul ei jertfa. Dragostea fără jertfă este ca o tinichea goală, spoială, așa cum spunea și mama mea. Hristos, Kaliopița mea, a spus că cel ce nu are dragoste jertfelnică este gol pe dinlăuntru. Dacă am ști, buna mea copilă, ce comori trimite Dumnezeu neîncetat omului, ca să-l mântuiască, am sări în sus de bucurie. Iată, acest îngeraș este o astfel de comoară. Am să-ți spun o taină. Dacă s-ar găsi o familie bună, care să-l înfieze, atunci nu numai că familia ar primi nenumărate binecuvântări cerești, ci, prin jertfa dragostei lor de a îmbrățișa pe acest îngeraș bolnav cu trupul, l-ar tămădui. ”

(Iannis cel nebun pentru Hristos de Dionisie A. Makris)

15 sept. 2016

Viața printre „Sârme și portocali”


Noi, cei care ne-am născut sau am copilărit după '89, am crescut cu iluzia străinătății. De nenumărate ori ni s-a vorbit, atât acasă, cât și la școală, despre condițiile mai bune de trai din afară, ni s-a spus că aici „n-am avea niciun viitor” și am fost sfătuiți să studiem în străinătate sau să plecăm acolo după finalizarea studiilor. Acolo unde? Oriunde, mai puțin în România.

Nu îmi place modul în care românii își denigrează propria țară, însă nu de puține ori parcă mi-aș fi dorit și eu să fiu în altă parte. Poate că ați dus și voi dorul unei rude plecate în afară și apoi v-ați bucurat când, de sărbători, acea persoană venea acasă aducând cadouri și dulciuri nemaivăzute. Probabil că și voi v-ați lovit de aronganța unor funcționari publici și v-ați întrebat dacă în altă țară vi s-ar oferi mai mult respect. Și cu siguranță vă sunt familiare replicile de genul: „Studiezi/lucrezi în domeniul cutare? Știu pe cineva care lucrează în străinătate în același domeniu și câștigă X mii de euro!”

Fără îndoială că emigrarea românilor e un subiect de actualitate și foarte discutat în România. Părerile diferă, la fel ca și experiența românilor plecați peste granițe. Cei care se angajează în domeniul pe care l-au studiat sunt de regulă mulțumiți de salarii, dar nu și de viața socială. Cei care se angajează ca muncitori necalificați probabil că tot câștigă mai bine decât în România, dar sunt exploatați de către patroni și priviți de societate doar ca forță de muncă ieftină. 

Nu știu dacă „Sârme și portocali” este prima carte care abordează acest subiect, însă mie mi s-a părut interesant să citesc despre peripețiile Deliei Oltea Rusu dincolo de granițele țării deoarece, deși am câteva rude care au muncit în străinătate pe termen lung, nu am știut niciodată cum arăta o zi din viața lor acolo sau ce simțeau în acele momente.

„Am început să scormonesc în memorie şi m-am trezit scriind ceva despre care n-am crezut că va fi o carte. Va fi, totuşi, va avea coperţi frumoase şi câteva file din care, dacă le veţi citi, veţi şti că sârmele aveau ghimpi, iar portocalii erau plini de culoare şi parfum.”



Mai exact, autoarea împarte cu noi experiențele acumulate pe parcursul câtorva ani petrecuți în afara României, în Germania și Spania, muncind ori la negru, ori cu acte. Prima experiență a acesteia, cea din Germania, se dovedește opusă așteptărilor. Munca obositoare, zgârcenia patronilor și controlul permanent al acestora îi schimbă permanent autoarei viziunea despre această țară. Citind despre modul în care acești angajați erau supravegheați de patroni chiar și în afara programului de lucru, mi se părea mai degrabă că ar fi vorba de niște elevi ce locuiesc la internat. 

Din fericire, acest capitol din viața autoarei se încheie rapid, pentru a face loc unuia mai optimist, dar în niciun caz ușor, pe tărâmul însorit al Spaniei. Situația ei este în continuare grea, însă aici se bucură de mai multă libertate și are ocazia de a descoperi persoane și locuri deosebite. Durează destul de mult până să intre în legalitate și să găsească o slujbă pe măsura studiilor ei, timp în care aceasta face diverse munci necalificate, învață limba catalană, pe lângă spaniolă, pentru a se integra complet și economisește bani permițându-și și câte un răsfăț din când în când.

„Când am plecat din România, mă simțeam bătrână la 30 de ani; acum consider că viața începe după 40 de ani!”

Să știți că eu, care sunt mai sperioasă din fire, mă așteptam mereu să se întâmple vreo nenorocire, ca de exemplu ca protagonista să rămână pe drumuri sau să aibă probleme cu legea, dar nu, nu a fost cazul. Sârme și portocali este o poveste de viață menită să motiveze, nu să șocheze, să arate că în orice circumstanțe putem reuși, important e să ne păstrăm principiile și să nu ne dăm înapoi de la efort și de la a învăța. Este o lectură lejeră, care nu îți dă palpitații, dar te face să privești cu alți ochi atât lumea care ne înconjoară, cât și propria persoană. 

Mi-a plăcut mult de autoare, de modul în care a făcut față fiecărei situații pe care a întâlnit-o, și de faptul că nu i-a fost teamă să își ia din nou cariera de la zero, studiind neîntrerupt pentru a ajunge acolo unde și-a dorit. Cred că alte persoane s-ar fi complăcut în rutină și izolare, mulțumindu-se să ia slujbele nedorite de spanioli și să își petreacă timpul liber împreună cu alți români în situația lor.

Un aspect foarte important, zic eu, pe care ni-l transmite Delia Oltea Rusu e că experiența fiecărui român în străinătate e diferită, și că aceasta nu depinde doar de țara aleasă și meserie, ci și de modul în care persoana în cauză decide să îmbrățișeze această schimbare. Scriitoarea critică atitudinea românilor care se izolează de societatea în care au ajuns, petrecându-și timpul doar cu conaționalii lor, jignindu-i chiar și pe față pe străini, sau furând de la patronii lor. Ea este la rândul ei criticată pentru decizia de a studia limba catalană, care nu îi era neapărat necesară, dar o ajuta să se integreze mai bine în comunitatea lor.

„N-o să-ți deschidă ei brațele ca să te accepte, de vreme ce tu le ții bine strânse și te uiți urât la ei. [...] De fapt, acolo am simțit pentru prima dată că suntem cu adevărat liberi și că lumea asta largă ne aparține tuturor, restul sunt doar granițe pe care ni le impunem doar noi, nimeni altcineva. Granițele trebuia să le trec eu și, dacă am acceptat s-o fac, am fost primită cu drag în lumea lor.”

Cred că îmi lipsește experiența de viață necesară pentru a fi înțeles pe deplin sentimentele autoarei deoarece străinătatea nu mi-a luat de lângă mine rudele cele mai apropiate, nu mi-am făcut griji în privința locului de muncă și nu am persoane care depind de mine pentru a supraviețui. Îmi închipui că sentimentul de a-ți ști copiii la mii de kilometri distanță trebuie să fie sfâșietor, dar eu nu am cu ce să-l compar. Cei care au trecut prin situații de acest gen o vor înțelege cel mai bine. Pentru ceilalți, va fi o lectură ușoară, pe alocuri veselă, pe alocuri tristă, așa cum e și viața, deoarece asta ne-a așternut Delia Oltea Rusu pe hârtie, un fragment din propria viață.

Vreau să mulțumesc celor de la Editura Herg Benet pentru că mi-au trimis această carte pentru recenzie, împreună cu alte câteva. Vor mai apărea și alte recenzii în perioada următoare. Puteți comanda această carte de pe site-ul editurii și luați aminte că toamna aceasta aveți o carte cadou la fiecare comandă. :)

Cred că majoritatea celor care citesc acest articol au cel puțin o rudă plecată pe undeva, sau poate că ați fost chiar voi plecați sau încă mai sunteți. Mi-ar plăcea să citesc impresiile voastre, sau ce părere aveți voi despre acest exod al populației. Dacă ați citit Sârme și portocali, cum vi s-a părut?

Nota mea: 4/5
Această carte poate fi achiziționată de aici.

4 sept. 2016

Citești? Primești! O campanie Herg Benet


Toamna aceasta, ai carte? ai parte de încă o carte cadou de la editura Herg Benet.

Pentru orice comandă plasată pe site-ul hergbenet.ro în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2016, primești cadou o carte surpriză aleasă de noi în așa fel încât să ți se potrivească ție. Nu există o valoare minimă a comenzii (doar că un singur cadou va veni la comanda întreagă, nu la fiecare carte din comandă) și poți cumpăra chiar și dintre cărțile aflate deja la promoție (care sunt substanțiale, de altfel, de până la 75%). O toamnă Herg Benet cât să te întinzi la citit atât cât vrei.

Vă invităm să răsfoiți întregul catalog și să aruncați o privire peste titlurile noastre la 9,90 lei, peste pachetele promoționale și peste îndrăgita colecție Cărțile Arven.

Vă recomandăm îndeosebi cărțile apărute primăvara aceasta la Herg Benet:

Tratat de rezistența materialelor de Flavius Ardelean este o nouă poveste tulburătoare izvorâtă din mintea unuia dintre cei mai fascinanți scriitori ai fantasticii românești.

Lumea nu e ceea ce pare a fi. Până și ne’Lumea se teme de ea. La câteva secole după dispariția sfântului Taush, într-o lume în care începuturile sunt de mult mituri, în fosta cetate Mandragora, un preot găsește pe treptele bisericii din cartierul Primi un ars misterios pe care îl adoptă și-l îngrijește ca pe propriul fiu, scăpându-l astfel de la moarte. Câteva luni mai târziu, adolescentele cetății cad într-un somn adânc din care nu se mai trezesc. Medicul Algor Kunrath și farmacistul Alambiq, preotul Sarban și povestitorul Alecu Deleanu, inocenta Lili Bunte și ucenicul Bruno Krabal, Hâdul platformelor, Omul cu cap de cal și cohorta sa de oameni-șobolani, Jumătat’ de Om cu ai săi cerșetori din Burta Vacii – oameni și ne’Oameni prinși în luptă în ultimele zile ale cetății Alraunei.


Rockstar de Cristina Nemerovschi este cel mai recent roman al autoarei, îndrăgit deja de către cititorii pe care îi puteți zări în tricourile Rockstar.

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.




Până când mă voi vindeca de tine de Corina Ozon este primul volum de povestiri al autoarei trilogiei bestseller Amanții.

„Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși Viața.“ (Alexandru Voicescu)







Baricadele II de Andrei Crăciun este al doilea volum de eseuri din seria jurnalistului român.

Și aş fi vorbit mult, iar dumneavoastră m-ați fi certat, apoi eu aş fi tăcut mult, şi dumneavoastră ați fi tăcut şi mai mult, am fi fost chiar aşa, ca doi oameni care ştiu cum zdrobeşte viața, căci avea dreptate Talmudul, şi domnia voastră aveați dreptate să nu uitați acest amănunt, că suntem asemenea măslinelor şi dăm din noi tot ce avem mai bun doar când suntem zdrobiți, dumneavoastră ştiți orchestra aceea care cânta o melodie atât de frumoasă, încât nimeni nu mai dorea să asculte altceva până la moarte, întocmai aşa aş fi vrut şi eu să nu se încheie niciodată noaptea care s-a încheiat, să nu izbucnească soarele acesta palid, să nu mai fie decembrie în lume, şi nici cetățeni pe trotuare, şi nici tramvaie, să rămână numai şi numai cuvintele din cartea aceasta, cartea aceasta în care cărțile sunt ucise cu brutalitate, aşa cum şi viața ucide oamenii.


Superstar de Ștefan Caraman este cel mai recent roman al autorului.

Era ora 12. Personajele noastre principale, Rick și Morty, se pregăteau să iasă în grădina bunicilor. Era o primăvară târzie.

Rick a deschis ușa cu zăvorul. Bunicul zicea că acel zăvor avea peste 100 de ani. Când Rick a deschis ușa alături de Morty, ambii copii au surâs. Era o fericire inexplicabilă.

S-au jucat, au căzut, s-au certat, au copilărit.

Era cam 8 jumătate. Copiii erau puțin răniți, murdari.

Peste 70 de ani, bărbați acum, erau despărțiți. Și-au amintit acele timpuri. Câteva lacrimi s-au prelins pe fața lor. Și-au amintit unul de altul.


Blestemul zorilor de Lavinia Călina este al doilea volum din seria Neamul Corbilor, fiind continuarea romanului Copiii întunericului.

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

15 aug. 2016

Twin Covers (16)

Amurg la Marea Neagră de Domnica Rădulescu și The Island de Jen Minkman

Hello, guys!

Pentru că tot suntem în plin sezon estival, v-am adus pentru rubrica Twin Covers două coperte tematice. Una românească, alta englezească, numai bune de luat pe plajă!

Ce părere aveți despre ele? Personal, o prefer pe a doua pentru culorile mai intense și divider-ul de sub titlu, dar e posibil ca prima să arate diferit în realitate.

Ce altceva mai citiți la plajă?

PS: Am adăugat o copertă nouă aici.

3 aug. 2016

Recenzie „Răzvrătirea” de Anna Carey (Eve vol. 3)

„Răzvrătirea” de Anna Carey (Eve vol. 3)

După aproape doi ani de la terminarea volumului doi, am pus în sfârșit mâna pe ultimul volum al trilogiei Eve de Anna Carey. Seria urmărește lupta tinerei Eve împotriva regimului unei Americi post-molimă, în care fetele orfane sunt obligate să devină mame pentru creșterea natalității, iar băieții să muncească în lagăre.

Cu riscul de a nu-mi mai aminti detaliile acțiunii, am preferat să nu recitesc primele volume, ceea ce nici nu cred că voi mai face prea curând. Din fericire, autoarea face o treabă foarte bună amintindu-ne evenimentele cărților precedente și rolul fiecărui personaj în viața lui Eve. Mi-a lipsit însă implicarea afectivă față de soarta acestora și poate că asta nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi citit cărțile la intervale mai scurte.

În acest volum o găsim pe Eve mai matură decât în volumele precedente, marcată de moartea lui Caleb, o Eve care își cunoaște țelul și pașii ce trebuie urmați pentru îndeplinirea acestuia. Clara, rivala lui Eve din Palat, se maturizează și ea și capătă un rol pozitiv în acțiune. Mai multe personaje își dezvăluie latura pozitivă și o sprijină pe Eve în misiunea ei, însă Clara a fost personajul cel mai plăcut de urmărit, acțiunile ei fiind impecabile.

„Răzvrătirea” a fost un roman captivant, ușor de citit și rapid de terminat, capitolele scurte ajutând mult în acest sens. Obișnuită cu volumele groase din seria Divergent, pe care am terminat-o anterior, acesta mi s-a părut destul de subțirel, dar, dacă stau să mă gândesc, la fel au fost și celelalte volume și cred că ar fi putut fi ușor compactate în doar două părți.

Deși cartea a avut exact ce-i trebuie pentru a mă ține interesată de la prima filă până la ultima, nu am resimțit cu aceeași intensitate suspansul și emoția primelor două volume. Din nou, poate că a fost vina mea că am lăsat să treacă atât de mult timp.

În principiu, dacă ați citit primele două volume ale seriei, veți dori probabil să-l citiți și pe acesta, dar dacă nu o faceți nu veți avea prea multe de pierdut. Eve încearcă să ducă la capăt planul de asasinare a Regelui stabilit în volumul anterior, firește că apar diverse complicații și mai ia și o decizie destul de neinspirată, pe care nu am înțeles-o, dar fără de care jumătate din carte nu ar mai fi fost scrisă.

Toate acestea mi-au cam lăsat impresia că acest volum a fost scris mai mult pentru a lungi seria și că lucrurile importante puteau la fel de bine să se petreacă în două volume. Nu neg însă că această carte a reușit să mă captiveze și mi-a oferit un mod plăcut de petrecere a timpului liber.

De asemenea, scriitoarea ne rezervă pentru sfârșit o surpriză ce va da satisfacție iubitorilor de finaluri fericite(ca mine).

Vă invit să citiți aici recenzia volumului I pentru a vă da seama dacă seria e pentru voi, la fel și pe cea a volumului II.

„Atunci când îţi este dor de cineva, te transformi în acea persoană, faci anumite lucruri ca să umpli golul lăsat de ea şi să nu te mai simţi singur.”


Nota mea: 3/5
Ambient muzical asociat:


Această carte poate fi achiziționată de aici.

24 iul. 2016

10 dorințe nebune ce merită experimentate (Leapșa)

Am fost provocată de Roxi de la Gânduri despre Cărți să scriu despre 10 dorințe nebune ale mele. Mulțumesc, Roxi! La fel și pentru toate postările pe care m-ai motivat să le scriu în ultimele luni! <3

Deci iată, într-o ordine aleatoare, 10 chestii nebune pe care mi-aș dori foarte mult să le pun în practică.

1. Să merg la un concert Rammstein
Am urmărit o parte din concertele acestora pe youtube și tot ce pot să spun e că tipii ăștia știu cum să facă un spectacol. Un concert Rammstein ar fi cu siguranță o experiență memorabilă.


2. Să scriu o carte
Cred că majoritatea persoanelor pasionate de literatură au acest vis, fie că lucrează pentru el sau îl păstrează undeva în colțul sufletului, ca un țel îndepărtat. Personal, obișnuiam să scriu tot felul de poezii și povestioare când eram mică, dar, cu timpul, acest hobby a fost redirecționat spre blog și articole pentru revista școlii. Nu mi-am pierdut speranța, totuși. :)

3. Să port un kimono / hanbok / hanfu
Pentru cei care nu știu, kimono-ul este portul tradițional al Japoniei, hanbok-ul al Coreei, iar hanfu-ul al Chinei. Aceste haine mă atrag prin rafinamentul și eleganța lor, deși nu sunt tocmai ușor de îmbrăcat și de purtat. Am avut deja ocazia de a îmbrăca un kimono de vară (yukata), însă mi-aș dori să încerc și unul complet, cu toate accesoriile necesare.


4. Să am o cameră doar pentru citit
Din nefericire pentru mine, nu am avut o cameră a mea decât pentru perioade foarte scurte. Când o să am una, o să conțină o bibliotecă gigantică, un pat comod pentru citit și un set de fairy lights.

5. Să particip la un cosplay
Cosplay-ul reprezintă modalitatea fanilor de a se îmbrăca drept personajele lor preferate din anime-uri, jocuri, benzi desenate, filme și seriale. De obicei, acestea au loc în cadrul diverselor convenții precum Comic-Con. Eu una m-aș îmbrăca drept un personaj dintr-un anime sau din Doctor Who sau X-men.

Cosplay pentru anime-ul Rozen Maiden

6. Să merg la Doctor Who Experience
În timp ce majoritatea copiilor visează să meargă la Disneyland, eu vreau să merg în Cardiff, la Doctor Who Experience. Aceasta e un fel de experiență interactivă în care vizitatorii rezolvă un quest împreună cu Doctorul, urmată de plimbarea printr-o expoziție cu tot felul de obiecte și costume folosite în diverse sezoane Doctor Who. Nu, nu mă consider prea mare pentru așa ceva.


7. Să particip la Festivalul Culorilor
Festivalul Holi sau Festivalul Culorilor din India este o sărbătoare în care oamenii aruncă unii în alții pulbere colorată. În India și diaspora indiană, acest festival are o semnificație religioasă, însă bătaia cu culori a fost preluată de vestici pentru distracție, lăsând la o parte celelalte ritualuri religioase. Multe astfel de bătăi cu culori au avut loc inclusiv în țara noastră.


8. Să sar cu parașuta
Ok, probabil îmi va trebui foarte multă pregătire psihică pentru aceasta. Să zicem că e opțională.

9. Să îmi vopsesc părul în roz, mov și diverse variații
...Și dacă aș putea adăuga și sclipici ar fi perfect. Ce pot să spun, întotdeauna mi-am dorit să arăt ca o zână mică și sclipicioasă.


10. Să studiez un semestru într-o țară străină
Nu prea am luat în calcul până acum varianta aceasta deoarece am diverse lucruri care mă țin în țară, dar până la urmă cred că o țară străină îți poate oferi o experiență ce merită sacrificii. Acest lucru e posibil prin diverse programe ale Comisiei Europene precum Erasmus pentru studenții care vor să studieze timp de un semestru într-o altă țară europeană sau SEV pentru tinerii care vor să facă voluntariat.



Ei bine, sper că v-a plăcut lista mea. Vă regăsiți în dorințele de mai sus? Voi ce dorințe nebunești aveți?

Nu uitați, sunteți liberi să preluați leapșa pe blogurile voastre! :)

22 iul. 2016

Divergent de Veronica Roth - Recenzie


Scrierile distopice sunt pe cât de tulburătoare, pe atât de fascinate, de aceea astăzi vă invit într-o călătorie într-un Chicago distopic, prin intermediul trilogiei Divergent de Veronica Roth.

În lumea conturată de Veronica Roth, societatea este împărțită în 5 facțiuni, fiecare având ca scop cultivarea unei singure virtuți. Abnegația cultivă uitarea de sine prin ajutorarea altora, Erudiția urmărește cunoașterea, Neînfricarea este plină de curaj, Candoarea pune preț pe sinceritate, iar Prietenia pe armonie. Mai există și cei fără facțiune, care sunt disprețuiți și trăiesc în sărăcie, luând slujbe pe care nu le vrea nimeni.

La vârsta de 16 ani, membrii societății au dreptul de a-și alege facțiunea căreia își vor dedica întreaga viață, dând uitării vechea facțiune. Facțiunea înaintea sângelui este motto-ul tuturor. Acest ritual de alegere a facțiunii este precedat de un test al aptitudinilor, în care tinerilor li se spune care este cea mai potrivită facțiune pentru ei.

În timp ce majoritatea oamenilor primesc un rezultat exact la acest test, Beatrice (Tris) Prior descoperă că are aptitudini pentru 3 facțiuni. Ea este o divergentă, un tip de oameni de care societatea se teme, și nu trebuie să dezvăluie nimănui acest secret. Tris se transferă de la Abnegație la Neînfricare, unde are de-a face cu un ritual periculos de inițiere, în urma căruia riscă să ajungă fără facțiune.

În același timp, în oraș se petrec lucruri suspecte, conflictele de interese amenință să dărâme sistemul facțiunilor, iar totul are de-a face cu divergenții. Alături de misteriosul Four, instructorul ei din Neînfricare, Tris e nevoită să înfrunte ritualul sadic de inițiere și nenumărate pericole, care o pot costa viața ei sau a celor dragi.

Cele 5 facțiuni
Divergent a fost o lectură care m-a prins destul de greu, dar a reușit să mă acapareze în cele din urmă, făcându-mă să stau trează târziu în noapte pentru a o termina.

Printre punctele forte ale cărții se numără cursivitatea și originalitatea, poate și umorul, fiind o lectură ușoară și captivantă. Povestea de dragoste nu m-a impresionat pe cât se vorbește, în schimb Veronica Roth își merită reputația de autor sadic.

Având în vedere că această carte a primit premiul Goodreads Readers Choice Awards și numeroase alte distincții și a fost ecranizată, mă așteptam la ceva mai multă credibilitate. O mulțime de detalii mi s-au părut greu de crezut, ca de exemplu că timp de câteva sute de ani nu s-a reușit repararea ruinelor orașului Chicago sau că, dispunând de resurse și forță de muncă limitate, își permiteau să lase atât de mulți oameni în afara facțiunilor.

Mi-a plăcut mult ideea împărțirii societății în facțiuni bazate pe valori și cred că acest subiect ar fi putut fi dezvoltat chiar mai bine. Primul volum al seriei este centrat pe ritualul de inițiere al lui Tris la Neînfricați, însă fi vrut să citesc mai multe detalii și despre celelalte facțiuni, despre modul lor de organizare, slujbele și obiceiurile lor de zi cu zi, dar și despre cei fără facțiune. O privire mai amănunțită ni se oferă într-adevăr în volumul al doilea al seriei, Insurgent, dar cumva am simțit că lumea distopică nu a fost suficient conturată.

Divergent s-ar putea numi un roman al inițierii deoarece protagonista trece prin diverse experiențe care o vor face mai puternică, atât fizic, cât și psihic, dar și mai umană. Dacă la început avem de-a face cu o Tris aparent 100% neînfricată, puțin încrezută deoarece judecă lipsa de curaj a colegilor ei, pe parcurs ea va deveni mai sociabilă și empatică, învățând că o vorbă bună poate literalmente salva viața cuiva.

Îmi place acest trend al personajelor feminine puternice și, deși nu prea am simpatizat cu Tris, cred că este un bun role-model pentru cititorii tineri.


Referitor la formatul fizic, mi-a displăcut că editorii au înlocuit coperta originală, ce conținea simbolul Neînfricării, cu una inspirată din film, cea din urmă nemaifiind disponibilă în librării. Aș fi vrut săpot alege între cele două. Cartea arată însă destul de fain fără supracopertă, fiecare volum având simbolul unei facțiuni.

În concluzie, Divergent este o lectură ușoară și incitantă, care ar trebui abordată fără așteptări foarte mari. Dăcă vă place ficțiunea pentru adolescenți și credeți că lumea poate fi schimbată prin curaj și altruism, atunci Divergent este pentru voi.

Nota mea: 3.5/5
Ambient muzical asociat:

Această carte poate fi achiziționată de aici.

18 iul. 2016

Book Blogger Tag

Bună, tuturor! Astăzi voi completa o leapșă drăguță, pe care am primit-o de la Roxi Adina de pe blogul Gânduri despre Cărți. Mulțumesc, Roxi!

1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte.

  1. Greșelile gramaticale. În concepția mea, o persoană care iubește literatura ar trebui să iubească, măcar puțin, limba română și gramatica ei. 
  2. Traducerile eronate, mai ales când nu au niciun sens. Țin minte că am citit într-o carte că protagonista „își îndrepta părul cu fierul”, pentru că în engleză la placa de păr se spune flat iron.
  3. Excesul de înjurături, când nu e relevant pentru poveste. Mi se par în regulă când sunt folosite în replicile personajelor, sau plasate ingenios în fragmentele narative pentru a crea o anumită stare. Observ însă că sunt persoane care pun înjurături mai oriunde pentru că altfel textul lor ar fi prea sec și nu ar mai atrage atenția cu nimic.



2. Descrie locul tău perfect pentru citit.
Îmi place să citesc în natură, la umbra unui copac și stând pe ceva comod. De asemenea, mi-aș dori foarte mult să am unul din așa-numitele „reading nooks”, un colțișor comod și liniștit al casei, preferabil într-o cameră plină de cărți.


3. Trei confesiuni legate de cărți.

  1. În lunile mai și iunie nu am citit aproape nicio carte de literatură. Dau vina pe examene și pe licență.
  2. Cărțile scurte și cu text lăbărțat îmi plac și mă enervează în același timp, pentru că e fain să le termini rapid, dar, pe de altă parte, pare puțin trișat.
  3. Recent mi-am luat de pe net o carte care mă atrăgea prin titlu și copertă. Când am primit-o, am descoperit că e o carte de teatru, nu proză, așa cum credeam. Am nevoie de mai multă cultură generală. :))


4. Când a fost ultima dată când ai plâns în cursul lecturării unei cărți?
Chiar nu țin minte, deși s-a întâmplat de multe ori. Plâng la filme și la anime-uri, totuși.

5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?
Una singură, Experiment de Veronica Roth. 

6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?
Prăjituri și diverse dulciuri, în special cele cu ciocolată. E plăcut să am alături și o cană de ceai. Totuși, cel mai adesea rezerv aceste gustări pauzelor, pentru că nu aș vrea să murdăresc hârtia în timp ce citesc.

7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.
E cam dificil de răspuns aici deoarece eu prefer cărțile sentimentale, lacrimogene, care intuiesc că ar plăcea mai mult femeilor decât bărbaților. Ei bine, aceasta este lista mea:
Te rog, ai grijă de mama de Kyung-sook Shin
20 de ani în Siberia de Anița Nandriș-Cudla
Scrisorar de Mihail Șișkin

8. Arată-ne o poză cu raftul tău favorit din biblioteca ta.
Acesta e cel mai nou raft al meu și favorit pentru că majoritatea cărților sunt necitite încă:


9. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.
Refugiu împotriva realității.

10. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?
Îmi plac scenele erotice, atunci când sunt bine scrise. Probabil că ar trebui să explorez mai mult acest gen.


Ei bine, sper că v-a plăcut să aflați mai multe despre secretele și obiceiurile mele de lectură. :D
Nu voi face nominalizări, dar oricare dintre voi este liber să preia leapșa.
Vă doresc o săptămână ușoară și cât mai multe lecturi frumoase în această perioadă! ^_^

8 iul. 2016

Când moralitatea e mai presus de fericire (Kyung-sook Shin - The Place Where the Harmonium Was)


Scriitoarea coreeană Kyung-sook Shin e cunoscută publicului român grație romanelor Te rog, ai grijă de mama și Voi fi acolo, aclamate la nivel internațional. Astăzi vă voi prezenta o altă povestioară a scriitoarei, încă netradusă la noi, însă foarte apreciată în Coreea de Sud și cu un impact la fel de puternic pentru cititor.

Dacă vă va atrage, vă recomand să o citiți în engleză de pe următorul link, unde a fost postată de o fundație (http://hompi.sogang.ac.kr/anthony/klt/) ce deține drepturile de autor pentru ea:


Nuvela The Place Where the Harmonium Was (Acolo unde era armoniul) a fost publicată în 1993 și a reprezentat începutul carierei literare a lui Kyung-sook Shin, dar și un suflu nou în literatura sud-coreeană, marcată în deceniile anterioare de scrieri politice.

Nuvela îmbracă stilul epistolar, fiind alcătuită dintr-o serie de scrisori pe care protagonista, o tânără de 20 de ani, le scrie iubitului ei însurat, cu care stabilise inițial să fugă din țară. După ce se întoarce în satul natal pentru a-și lua adio de la părinți, aceasta își amintește de diverse evenimente și personaje care i-au marcat copilăria și tinerețea, printre care și trei femei care se remarcă prin faptul că au suferit nespus din dragoste. Amintirea acestor femei o determină să se răzgândească, pentru a nu despărți familia iubitului ei, chiar dacă acest lucru o doare profund.

Toate evenimentele, ca și trăirile interioare ale protagonistei, sunt dezvoltate în aceste scrisori, pe care protagonista pare să le scrie mai mult pentru propria liniște interioară decât pentru cea a iubitului ei. La un anumit punct, aceasta realizează că scrisorile nu vor fi expediate niciodată, dar continuă să scrie, descriind golul rămas în urmă și agonia momentului în care ar fi trebuit să părăsească țara alături de bărbatul iubit.

În relatările sale, protagonista face referire la trei femei, dintre care notabilă este chiar amanta tatălui ei, care a locuit în casa familiei sale timp de zece zile. Din cauza acestei femei, mama sa trebuise să plece de acasă, lăsându-și în urmă cei cinci copii, printre care și bebelușul pe care îl alăpta. Totuși, protagonista nu manifestă sentimente negative față de această femeie. Din contra, o iubește pentru atenția pe care i-o arată: “While other members of the family, including my father, not caring whether I was home or not, had gone to sleep, she had sat on the verandah until then”Grație frumuseții, eleganței și devotamentului pe care îl arată noii ei familii, femeia se face iubită de aproape toți copiii, însă ia singură decizia de a pleca, pentru a permite mamei să se întoarcă. 

Cea de-a doua e o femeie care și-a rupt piciorul în urma unui accident și s-a îngrășat. Părăsită de soțul ei, a început să sară coarda cu piciorul bolnav pentru a pierde din greutate, plângând de fiecare dată. Cea de-a treia e o femeie care obișnuia să plângă în timpul orelor de aerobic din cauză că soțul ei lipsea de acasă. Protagonista consideră că are o datorie morală față de aceste femei și că nu poate ajunge precum cele care le-au stricat căsniciile.
            
În nuvelă predomină sentimentul iubirii neîmplinite și al absenței, transmis prin scriitura delicată, aproape lirică, a lui Kyung-sook Shin. Aceasta privește iubiții adulteri cu compasiune, fără să judece, dat fiind că, în Coreea secolului trecut, căsătoriile aranjate erau o practică des întâlnită. “After she left, my father took to drink for a long time […] I believe that the brightest time of his life, whether in the past or the present, was when he had her”.

Nuvela lui Kyung-sook Shin oferă o perspectivă autentică asupra statutului femeii și ideologiilor din Coreea de Sud a anilor '70-'80. În acea perioadă, se mai simțeau încă rămășițele sărăciei cauzate de Războiul Coreean, persistau stereotipurile despre femei și preferința părinților pentru fii față de fiice, iar rata de angajabilitate a femeilor era scăzută.

„women who, when they had bitten into a green caterpillar while eating perilla leaves, just pushed it down their throats;[...] women beating their naughty kids with the stick with which they had been poking the kitchen fire; some wore rubber shoes caked with yellow mud; some mumbled in their sleep no sooner than their backs had touched the floor; some carried scars on their legs from the leeches in the water-filled paddies, while some had chafed skin all the year round, regardless of the season... These were the womenfolk that I had known.”

La fel ca în cartea Te rog, ai grijă de mama, pe care v-o recomand din toată inima, Kyung-sook Shin dă voce femeilor coreene, care, prin modestia și simțul datoriei față de familie întru care au fost educate, ajung să se sacrifice pe sine, dar sunt purtătoare a unei valoroase comori interioare. Recomand această nuvelă, fără ezitare, tuturor, întrucât cu toții am avut cel puțin un moment în care am simțit acut lipsa cuiva, poate chiar cauzată de propriile alegeri, sentiment care se regăsește din plin aici. 

Come to think of it, there are so many things one must not go too close to in life. How much agony comes from these prohibitions.”

Nota mea: 5+/5
Ambient muzical asociat:

14 iun. 2016

Sponsorizare Herg Benet

Hello, guys!

Dacă vă întrebați pe unde mai sunt și ce fac, să știți că nu am uitat de blog. Mi-e foarte dor de voi și abia aștept vacanța ca să fiu din nou activă pe blog sau să citesc postările voastre. Momentan lucrarea de licență îmi consumă tot timpul liber, dar mă consolez cu gândul că peste două săptămâni toate acestea se vor fi sfârșit.

Aseară am primit o surpriză foarte plăcută de la cei de la Editura Herg Benet, care mi-au oferit o sponsorizare în cărți pentru perioada iunie-decembrie 2016, și cărora le mulțumesc nespus pentru încredere. 

Herg Benet este o editură românească înființată în 2010, al cărei scop este promovarea autorilor români contemporani, cu credința (dovedită) că și în România se pot scrie bestseller-uri la fel de reușite precum cele internaționale.  

Sunt foarte nerăbdătoare să văd ce surprize îmi vor pregăti cei de la Herg, să îmi petrec vacanța cu cărțile lor și vă povestesc despre toate aici. Până atunci, vă invit să citiți câteva recenzii deja existente pe blog:


Mica mea colecție de până acum de la Herg
Rămâneți pe aici! În curând o vă vorbesc însă pe scurt despre o cărticică, o nuvelă, mai exact, foarte frumoasă și specială pentru mine deoarece are legătură cu lucrarea mea de licență. Între timp le urez spor tuturor celor care scriu de zor la fel ca mine, fie că e vorba de lucrarea vieții sau de variante de bac. :)

Paranteză: Când veți fi mai mari, să nu lăsați toată lucrarea de licență pe ultima lună. :D

Voi ați citit cărți de la Herg Benet până acum? Dacă da, care? V-au plăcut? ^_^