15 aug. 2016

Twin Covers (16)

Amurg la Marea Neagră de Domnica Rădulescu și The Island de Jen Minkman

Hello, guys!

Pentru că tot suntem în plin sezon estival, v-am adus pentru rubrica Twin Covers două coperte tematice. Una românească, alta englezească, numai bune de luat pe plajă!

Ce părere aveți despre ele? Personal, o prefer pe a doua pentru culorile mai intense și divider-ul de sub titlu, dar e posibil ca prima să arate diferit în realitate.

Ce altceva mai citiți la plajă?

PS: Am adăugat o copertă nouă aici.

3 aug. 2016

Recenzie „Răzvrătirea” de Anna Carey (Eve vol. 3)

„Răzvrătirea” de Anna Carey (Eve vol. 3)

După aproape doi ani de la terminarea volumului doi, am pus în sfârșit mâna pe ultimul volum al trilogiei Eve de Anna Carey. Seria urmărește lupta tinerei Eve împotriva regimului unei Americi post-molimă, în care fetele orfane sunt obligate să devină mame pentru creșterea natalității, iar băieții să muncească în lagăre.

Cu riscul de a nu-mi mai aminti detaliile acțiunii, am preferat să nu recitesc primele volume, ceea ce nici nu cred că voi mai face prea curând. Din fericire, autoarea face o treabă foarte bună amintindu-ne evenimentele cărților precedente și rolul fiecărui personaj în viața lui Eve. Mi-a lipsit însă implicarea afectivă față de soarta acestora și poate că asta nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi citit cărțile la intervale mai scurte.

În acest volum o găsim pe Eve mai matură decât în volumele precedente, marcată de moartea lui Caleb, o Eve care își cunoaște țelul și pașii ce trebuie urmați pentru îndeplinirea acestuia. Clara, rivala lui Eve din Palat, se maturizează și ea și capătă un rol pozitiv în acțiune. Mai multe personaje își dezvăluie latura pozitivă și o sprijină pe Eve în misiunea ei, însă Clara a fost personajul cel mai plăcut de urmărit, acțiunile ei fiind impecabile.

„Răzvrătirea” a fost un roman captivant, ușor de citit și rapid de terminat, capitolele scurte ajutând mult în acest sens. Obișnuită cu volumele groase din seria Divergent, pe care am terminat-o anterior, acesta mi s-a părut destul de subțirel, dar, dacă stau să mă gândesc, la fel au fost și celelalte volume și cred că ar fi putut fi ușor compactate în doar două părți.

Deși cartea a avut exact ce-i trebuie pentru a mă ține interesată de la prima filă până la ultima, nu am resimțit cu aceeași intensitate suspansul și emoția primelor două volume. Din nou, poate că a fost vina mea că am lăsat să treacă atât de mult timp.

În principiu, dacă ați citit primele două volume ale seriei, veți dori probabil să-l citiți și pe acesta, dar dacă nu o faceți nu veți avea prea multe de pierdut. Eve încearcă să ducă la capăt planul de asasinare a Regelui stabilit în volumul anterior, firește că apar diverse complicații și mai ia și o decizie destul de neinspirată, pe care nu am înțeles-o, dar fără de care jumătate din carte nu ar mai fi fost scrisă.

Toate acestea mi-au cam lăsat impresia că acest volum a fost scris mai mult pentru a lungi seria și că lucrurile importante puteau la fel de bine să se petreacă în două volume. Nu neg însă că această carte a reușit să mă captiveze și mi-a oferit un mod plăcut de petrecere a timpului liber.

De asemenea, scriitoarea ne rezervă pentru sfârșit o surpriză ce va da satisfacție iubitorilor de finaluri fericite(ca mine).

Vă invit să citiți aici recenzia volumului I pentru a vă da seama dacă seria e pentru voi, la fel și pe cea a volumului II.

„Atunci când îţi este dor de cineva, te transformi în acea persoană, faci anumite lucruri ca să umpli golul lăsat de ea şi să nu te mai simţi singur.”


Nota mea: 3/5
Ambient muzical asociat:


Această carte poate fi achiziționată de aici.

24 iul. 2016

10 dorințe nebune ce merită experimentate (Leapșa)

Am fost provocată de Roxi de la Gânduri despre Cărți să scriu despre 10 dorințe nebune ale mele. Mulțumesc, Roxi! La fel și pentru toate postările pe care m-ai motivat să le scriu în ultimele luni! <3

Deci iată, într-o ordine aleatoare, 10 chestii nebune pe care mi-aș dori foarte mult să le pun în practică.

1. Să merg la un concert Rammstein
Am urmărit o parte din concertele acestora pe youtube și tot ce pot să spun e că tipii ăștia știu cum să facă un spectacol. Un concert Rammstein ar fi cu siguranță o experiență memorabilă.


2. Să scriu o carte
Cred că majoritatea persoanelor pasionate de literatură au acest vis, fie că lucrează pentru el sau îl păstrează undeva în colțul sufletului, ca un țel îndepărtat. Personal, obișnuiam să scriu tot felul de poezii și povestioare când eram mică, dar, cu timpul, acest hobby a fost redirecționat spre blog și articole pentru revista școlii. Nu mi-am pierdut speranța, totuși. :)

3. Să port un kimono / hanbok / hanfu
Pentru cei care nu știu, kimono-ul este portul tradițional al Japoniei, hanbok-ul al Coreei, iar hanfu-ul al Chinei. Aceste haine mă atrag prin rafinamentul și eleganța lor, deși nu sunt tocmai ușor de îmbrăcat și de purtat. Am avut deja ocazia de a îmbrăca un kimono de vară (yukata), însă mi-aș dori să încerc și unul complet, cu toate accesoriile necesare.


4. Să am o cameră doar pentru citit
Din nefericire pentru mine, nu am avut o cameră a mea decât pentru perioade foarte scurte. Când o să am una, o să conțină o bibliotecă gigantică, un pat comod pentru citit și un set de fairy lights.

5. Să particip la un cosplay
Cosplay-ul reprezintă modalitatea fanilor de a se îmbrăca drept personajele lor preferate din anime-uri, jocuri, benzi desenate, filme și seriale. De obicei, acestea au loc în cadrul diverselor convenții precum Comic-Con. Eu una m-aș îmbrăca drept un personaj dintr-un anime sau din Doctor Who sau X-men.

Cosplay pentru anime-ul Rozen Maiden

6. Să merg la Doctor Who Experience
În timp ce majoritatea copiilor visează să meargă la Disneyland, eu vreau să merg în Cardiff, la Doctor Who Experience. Aceasta e un fel de experiență interactivă în care vizitatorii rezolvă un quest împreună cu Doctorul, urmată de plimbarea printr-o expoziție cu tot felul de obiecte și costume folosite în diverse sezoane Doctor Who. Nu, nu mă consider prea mare pentru așa ceva.


7. Să particip la Festivalul Culorilor
Festivalul Holi sau Festivalul Culorilor din India este o sărbătoare în care oamenii aruncă unii în alții pulbere colorată. În India și diaspora indiană, acest festival are o semnificație religioasă, însă bătaia cu culori a fost preluată de vestici pentru distracție, lăsând la o parte celelalte ritualuri religioase. Multe astfel de bătăi cu culori au avut loc inclusiv în țara noastră.


8. Să sar cu parașuta
Ok, probabil îmi va trebui foarte multă pregătire psihică pentru aceasta. Să zicem că e opțională.

9. Să îmi vopsesc părul în roz, mov și diverse variații
...Și dacă aș putea adăuga și sclipici ar fi perfect. Ce pot să spun, întotdeauna mi-am dorit să arăt ca o zână mică și sclipicioasă.


10. Să studiez un semestru într-o țară străină
Nu prea am luat în calcul până acum varianta aceasta deoarece am diverse lucruri care mă țin în țară, dar până la urmă cred că o țară străină îți poate oferi o experiență ce merită sacrificii. Acest lucru e posibil prin diverse programe ale Comisiei Europene precum Erasmus pentru studenții care vor să studieze timp de un semestru într-o altă țară europeană sau SEV pentru tinerii care vor să facă voluntariat.



Ei bine, sper că v-a plăcut lista mea. Vă regăsiți în dorințele de mai sus? Voi ce dorințe nebunești aveți?

Nu uitați, sunteți liberi să preluați leapșa pe blogurile voastre! :)

22 iul. 2016

Divergent de Veronica Roth - Recenzie


Scrierile distopice sunt pe cât de tulburătoare, pe atât de fascinate, de aceea astăzi vă invit într-o călătorie într-un Chicago distopic, prin intermediul trilogiei Divergent de Veronica Roth.

În lumea conturată de Veronica Roth, societatea este împărțită în 5 facțiuni, fiecare având ca scop cultivarea unei singure virtuți. Abnegația cultivă uitarea de sine prin ajutorarea altora, Erudiția urmărește cunoașterea, Neînfricarea este plină de curaj, Candoarea pune preț pe sinceritate, iar Prietenia pe armonie. Mai există și cei fără facțiune, care sunt disprețuiți și trăiesc în sărăcie, luând slujbe pe care nu le vrea nimeni.

La vârsta de 16 ani, membrii societății au dreptul de a-și alege facțiunea căreia își vor dedica întreaga viață, dând uitării vechea facțiune. Facțiunea înaintea sângelui este motto-ul tuturor. Acest ritual de alegere a facțiunii este precedat de un test al aptitudinilor, în care tinerilor li se spune care este cea mai potrivită facțiune pentru ei.

În timp ce majoritatea oamenilor primesc un rezultat exact la acest test, Beatrice (Tris) Prior descoperă că are aptitudini pentru 3 facțiuni. Ea este o divergentă, un tip de oameni de care societatea se teme, și nu trebuie să dezvăluie nimănui acest secret. Tris se transferă de la Abnegație la Neînfricare, unde are de-a face cu un ritual periculos de inițiere, în urma căruia riscă să ajungă fără facțiune.

În același timp, în oraș se petrec lucruri suspecte, conflictele de interese amenință să dărâme sistemul facțiunilor, iar totul are de-a face cu divergenții. Alături de misteriosul Four, instructorul ei din Neînfricare, Tris e nevoită să înfrunte ritualul sadic de inițiere și nenumărate pericole, care o pot costa viața ei sau a celor dragi.

Cele 5 facțiuni
Divergent a fost o lectură care m-a prins destul de greu, dar a reușit să mă acapareze în cele din urmă, făcându-mă să stau trează târziu în noapte pentru a o termina.

Printre punctele forte ale cărții se numără cursivitatea și originalitatea, poate și umorul, fiind o lectură ușoară și captivantă. Povestea de dragoste nu m-a impresionat pe cât se vorbește, în schimb Veronica Roth își merită reputația de autor sadic.

Având în vedere că această carte a primit premiul Goodreads Readers Choice Awards și numeroase alte distincții și a fost ecranizată, mă așteptam la ceva mai multă credibilitate. O mulțime de detalii mi s-au părut greu de crezut, ca de exemplu că timp de câteva sute de ani nu s-a reușit repararea ruinelor orașului Chicago sau că, dispunând de resurse și forță de muncă limitate, își permiteau să lase atât de mulți oameni în afara facțiunilor.

Mi-a plăcut mult ideea împărțirii societății în facțiuni bazate pe valori și cred că acest subiect ar fi putut fi dezvoltat chiar mai bine. Primul volum al seriei este centrat pe ritualul de inițiere al lui Tris la Neînfricați, însă fi vrut să citesc mai multe detalii și despre celelalte facțiuni, despre modul lor de organizare, slujbele și obiceiurile lor de zi cu zi, dar și despre cei fără facțiune. O privire mai amănunțită ni se oferă într-adevăr în volumul al doilea al seriei, Insurgent, dar cumva am simțit că lumea distopică nu a fost suficient conturată.

Divergent s-ar putea numi un roman al inițierii deoarece protagonista trece prin diverse experiențe care o vor face mai puternică, atât fizic, cât și psihic, dar și mai umană. Dacă la început avem de-a face cu o Tris aparent 100% neînfricată, puțin încrezută deoarece judecă lipsa de curaj a colegilor ei, pe parcurs ea va deveni mai sociabilă și empatică, învățând că o vorbă bună poate literalmente salva viața cuiva.

Îmi place acest trend al personajelor feminine puternice și, deși nu prea am simpatizat cu Tris, cred că este un bun role-model pentru cititorii tineri.


Referitor la formatul fizic, mi-a displăcut că editorii au înlocuit coperta originală, ce conținea simbolul Neînfricării, cu una inspirată din film, cea din urmă nemaifiind disponibilă în librării. Aș fi vrut săpot alege între cele două. Cartea arată însă destul de fain fără supracopertă, fiecare volum având simbolul unei facțiuni.

În concluzie, Divergent este o lectură ușoară și incitantă, care ar trebui abordată fără așteptări foarte mari. Dăcă vă place ficțiunea pentru adolescenți și credeți că lumea poate fi schimbată prin curaj și altruism, atunci Divergent este pentru voi.

Nota mea: 3.5/5
Ambient muzical asociat:

Această carte poate fi achiziționată de aici.

18 iul. 2016

Book Blogger Tag

Bună, tuturor! Astăzi voi completa o leapșă drăguță, pe care am primit-o de la Roxi Adina de pe blogul Gânduri despre Cărți. Mulțumesc, Roxi!

1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte.

  1. Greșelile gramaticale. În concepția mea, o persoană care iubește literatura ar trebui să iubească, măcar puțin, limba română și gramatica ei. 
  2. Traducerile eronate, mai ales când nu au niciun sens. Țin minte că am citit într-o carte că protagonista „își îndrepta părul cu fierul”, pentru că în engleză la placa de păr se spune flat iron.
  3. Excesul de înjurături, când nu e relevant pentru poveste. Mi se par în regulă când sunt folosite în replicile personajelor, sau plasate ingenios în fragmentele narative pentru a crea o anumită stare. Observ însă că sunt persoane care pun înjurături mai oriunde pentru că altfel textul lor ar fi prea sec și nu ar mai atrage atenția cu nimic.



2. Descrie locul tău perfect pentru citit.
Îmi place să citesc în natură, la umbra unui copac și stând pe ceva comod. De asemenea, mi-aș dori foarte mult să am unul din așa-numitele „reading nooks”, un colțișor comod și liniștit al casei, preferabil într-o cameră plină de cărți.


3. Trei confesiuni legate de cărți.

  1. În lunile mai și iunie nu am citit aproape nicio carte de literatură. Dau vina pe examene și pe licență.
  2. Cărțile scurte și cu text lăbărțat îmi plac și mă enervează în același timp, pentru că e fain să le termini rapid, dar, pe de altă parte, pare puțin trișat.
  3. Recent mi-am luat de pe net o carte care mă atrăgea prin titlu și copertă. Când am primit-o, am descoperit că e o carte de teatru, nu proză, așa cum credeam. Am nevoie de mai multă cultură generală. :))


4. Când a fost ultima dată când ai plâns în cursul lecturării unei cărți?
Chiar nu țin minte, deși s-a întâmplat de multe ori. Plâng la filme și la anime-uri, totuși.

5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?
Una singură, Experiment de Veronica Roth. 

6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?
Prăjituri și diverse dulciuri, în special cele cu ciocolată. E plăcut să am alături și o cană de ceai. Totuși, cel mai adesea rezerv aceste gustări pauzelor, pentru că nu aș vrea să murdăresc hârtia în timp ce citesc.

7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.
E cam dificil de răspuns aici deoarece eu prefer cărțile sentimentale, lacrimogene, care intuiesc că ar plăcea mai mult femeilor decât bărbaților. Ei bine, aceasta este lista mea:
Te rog, ai grijă de mama de Kyung-sook Shin
20 de ani în Siberia de Anița Nandriș-Cudla
Scrisorar de Mihail Șișkin

8. Arată-ne o poză cu raftul tău favorit din biblioteca ta.
Acesta e cel mai nou raft al meu și favorit pentru că majoritatea cărților sunt necitite încă:


9. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.
Refugiu împotriva realității.

10. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?
Îmi plac scenele erotice, atunci când sunt bine scrise. Probabil că ar trebui să explorez mai mult acest gen.


Ei bine, sper că v-a plăcut să aflați mai multe despre secretele și obiceiurile mele de lectură. :D
Nu voi face nominalizări, dar oricare dintre voi este liber să preia leapșa.
Vă doresc o săptămână ușoară și cât mai multe lecturi frumoase în această perioadă! ^_^

8 iul. 2016

Când moralitatea e mai presus de fericire (Kyung-sook Shin - The Place Where the Harmonium Was)


Scriitoarea coreeană Kyung-sook Shin e cunoscută publicului român grație romanelor Te rog, ai grijă de mama și Voi fi acolo, aclamate la nivel internațional. Astăzi vă voi prezenta o altă povestioară a scriitoarei, încă netradusă la noi, însă foarte apreciată în Coreea de Sud și cu un impact la fel de puternic pentru cititor.

Dacă vă va atrage, vă recomand să o citiți în engleză de pe următorul link, unde a fost postată de o fundație (http://hompi.sogang.ac.kr/anthony/klt/) ce deține drepturile de autor pentru ea:


Nuvela The Place Where the Harmonium Was (Acolo unde era armoniul) a fost publicată în 1993 și a reprezentat începutul carierei literare a lui Kyung-sook Shin, dar și un suflu nou în literatura sud-coreeană, marcată în deceniile anterioare de scrieri politice.

Nuvela îmbracă stilul epistolar, fiind alcătuită dintr-o serie de scrisori pe care protagonista, o tânără de 20 de ani, le scrie iubitului ei însurat, cu care stabilise inițial să fugă din țară. După ce se întoarce în satul natal pentru a-și lua adio de la părinți, aceasta își amintește de diverse evenimente și personaje care i-au marcat copilăria și tinerețea, printre care și trei femei care se remarcă prin faptul că au suferit nespus din dragoste. Amintirea acestor femei o determină să se răzgândească, pentru a nu despărți familia iubitului ei, chiar dacă acest lucru o doare profund.

Toate evenimentele, ca și trăirile interioare ale protagonistei, sunt dezvoltate în aceste scrisori, pe care protagonista pare să le scrie mai mult pentru propria liniște interioară decât pentru cea a iubitului ei. La un anumit punct, aceasta realizează că scrisorile nu vor fi expediate niciodată, dar continuă să scrie, descriind golul rămas în urmă și agonia momentului în care ar fi trebuit să părăsească țara alături de bărbatul iubit.

În relatările sale, protagonista face referire la trei femei, dintre care notabilă este chiar amanta tatălui ei, care a locuit în casa familiei sale timp de zece zile. Din cauza acestei femei, mama sa trebuise să plece de acasă, lăsându-și în urmă cei cinci copii, printre care și bebelușul pe care îl alăpta. Totuși, protagonista nu manifestă sentimente negative față de această femeie. Din contra, o iubește pentru atenția pe care i-o arată: “While other members of the family, including my father, not caring whether I was home or not, had gone to sleep, she had sat on the verandah until then”Grație frumuseții, eleganței și devotamentului pe care îl arată noii ei familii, femeia se face iubită de aproape toți copiii, însă ia singură decizia de a pleca, pentru a permite mamei să se întoarcă. 

Cea de-a doua e o femeie care și-a rupt piciorul în urma unui accident și s-a îngrășat. Părăsită de soțul ei, a început să sară coarda cu piciorul bolnav pentru a pierde din greutate, plângând de fiecare dată. Cea de-a treia e o femeie care obișnuia să plângă în timpul orelor de aerobic din cauză că soțul ei lipsea de acasă. Protagonista consideră că are o datorie morală față de aceste femei și că nu poate ajunge precum cele care le-au stricat căsniciile.
            
În nuvelă predomină sentimentul iubirii neîmplinite și al absenței, transmis prin scriitura delicată, aproape lirică, a lui Kyung-sook Shin. Aceasta privește iubiții adulteri cu compasiune, fără să judece, dat fiind că, în Coreea secolului trecut, căsătoriile aranjate erau o practică des întâlnită. “After she left, my father took to drink for a long time […] I believe that the brightest time of his life, whether in the past or the present, was when he had her”.

Nuvela lui Kyung-sook Shin oferă o perspectivă autentică asupra statutului femeii și ideologiilor din Coreea de Sud a anilor '70-'80. În acea perioadă, se mai simțeau încă rămășițele sărăciei cauzate de Războiul Coreean, persistau stereotipurile despre femei și preferința părinților pentru fii față de fiice, iar rata de angajabilitate a femeilor era scăzută.

„women who, when they had bitten into a green caterpillar while eating perilla leaves, just pushed it down their throats;[...] women beating their naughty kids with the stick with which they had been poking the kitchen fire; some wore rubber shoes caked with yellow mud; some mumbled in their sleep no sooner than their backs had touched the floor; some carried scars on their legs from the leeches in the water-filled paddies, while some had chafed skin all the year round, regardless of the season... These were the womenfolk that I had known.”

La fel ca în cartea Te rog, ai grijă de mama, pe care v-o recomand din toată inima, Kyung-sook Shin dă voce femeilor coreene, care, prin modestia și simțul datoriei față de familie întru care au fost educate, ajung să se sacrifice pe sine, dar sunt purtătoare a unei valoroase comori interioare. Recomand această nuvelă, fără ezitare, tuturor, întrucât cu toții am avut cel puțin un moment în care am simțit acut lipsa cuiva, poate chiar cauzată de propriile alegeri, sentiment care se regăsește din plin aici. 

Come to think of it, there are so many things one must not go too close to in life. How much agony comes from these prohibitions.”

Nota mea: 5+/5
Ambient muzical asociat:

14 iun. 2016

Sponsorizare Herg Benet

Hello, guys!

Dacă vă întrebați pe unde mai sunt și ce fac, să știți că nu am uitat de blog. Mi-e foarte dor de voi și abia aștept vacanța ca să fiu din nou activă pe blog sau să citesc postările voastre. Momentan lucrarea de licență îmi consumă tot timpul liber, dar mă consolez cu gândul că peste două săptămâni toate acestea se vor fi sfârșit.

Aseară am primit o surpriză foarte plăcută de la cei de la Editura Herg Benet, care mi-au oferit o sponsorizare în cărți pentru perioada iunie-decembrie 2016, și cărora le mulțumesc nespus pentru încredere. 

Herg Benet este o editură românească înființată în 2010, al cărei scop este promovarea autorilor români contemporani, cu credința (dovedită) că și în România se pot scrie bestseller-uri la fel de reușite precum cele internaționale.  

Sunt foarte nerăbdătoare să văd ce surprize îmi vor pregăti cei de la Herg, să îmi petrec vacanța cu cărțile lor și vă povestesc despre toate aici. Până atunci, vă invit să citiți câteva recenzii deja existente pe blog:


Mica mea colecție de până acum de la Herg
Rămâneți pe aici! În curând o vă vorbesc însă pe scurt despre o cărticică, o nuvelă, mai exact, foarte frumoasă și specială pentru mine deoarece are legătură cu lucrarea mea de licență. Între timp le urez spor tuturor celor care scriu de zor la fel ca mine, fie că e vorba de lucrarea vieții sau de variante de bac. :)

Paranteză: Când veți fi mai mari, să nu lăsați toată lucrarea de licență pe ultima lună. :D

Voi ați citit cărți de la Herg Benet până acum? Dacă da, care? V-au plăcut? ^_^